Cînd moare un om, cum te simţi?

 tu, cel care te-ai temut zi de zi, toată viaţa,  să spui o silabă în faţa şefului demagog?

tu, cel, care întotdeauna te-ai gândit la bani şi, la viaţă sau la moarte nu prea ai avut timp să te gândeşti?…

tu, pentru care puterea e suprema bogăţie, dar să-ţi struneşti soţia care te înşeală nu poţi, căci anume rudele ei, cu clanul lor, te fac şi pe tine “om mare”, de aduc la putere?…

tu, cel, pentru care să omori un om – e ca şi cum ai mânca seminţe, sau, şi mai simplu, ca şi cum ai schipa un muc de ţigară?…

tu, cel care eşti pur şi simplu om…