Eminescu să ne judece, zise Grigore Vieru în numele unei întegi generații de luptători pentru renașterea națională… Eminescu să ne judece, asemenea versuri sunt șoptite de puterea divină… Eminescu să ne judece a îngânat compozitorul Ion-Aldea Teodorovici, căutând cele mai sfinte dar și mai barbate note muzicale… Eminescu să ne judece, zice fiecare om de bună credință, când nu mai găsește cuvintele potrivite sau pentru că nu știe să blesteme, nu poate sau pur și simplu nu vrea să înjure…
Și iată că marele Eminescu a stat mai multe zile și ne-a privit, de colo sus… Și mă întreb și te întreb, dragă radioascultătotule, ce întrebare crezi că frământa sufletul marelui Eminescu? Știu, răspunsuri vor fi multe… Fiecare cu răspunsul său. Eu cred că în toate aceste zile, până la decizia Curții Constituționale, o mare nedumerire a predominat ființa cerească a poetul: de ce anume ziua de naștere a marelui poet a fost aleasă pentru alegerea președintelui republicii?… Poate pentru ca anume Eminescu să-i apere pe politicieni, Eminescu să-i încurajeze, Eminescu să-i judece poate?.. În calitatea mea de om de litere, recunosc că sunt foarte împăcată că alegerea președintelui nu s-a produce la 15 ianuarie, și că spectacolul și circul politic nu se va produce în ziua de naștere a lui Eminescu… Și, posibil, demnitarii noștri vor ieși să depună flori la monumentul clasicului literaturii române… Vor ieși toți împreună sau fiecare în parte… Și Eminescu îi va privi pe fiecare… și pe cel cu un zâmbet trist, și pe cel cu un gând ascuns, pe cel care știe a onora cultura neamului său, și pe cel care va veni să depună flori doar ca să fie înconjurat încă o dată de grămada de reporteri și corespondenți… Dar presimt că Eminescu îi va privi atent și pe cei care nu vor veni să depună flori la monumentul de pe Aleea Clasicilor având ceva mai important de făcut: să meargă la o beție, la cazinou sau la saună…
Eu vreau să cred că va veni multă lume de bună credință la munumentul lui Eminescu, în Grădina lui Ștefan cel Mare și Sfânt, pe Aleea Clasicilor, un loc sfânt nu doar pentru chișinăuneni, ci pentru cetățenii întregii republici… Or, Aleea Clasicilor șerpuiește prin toată Moldova… Mai ieri suflul Aleii Clasicilor era plecat la Sauca, raionul Ocnița, la Aniversarea a 85 de ani de la nașterea regretatului poet Petru Zadnipru…azi suflul Aleii Clasicilor e în toate localitățile unde lumea stă la sfat cu Eminescu… mâine suflul Aleii Clasicilor poate ajunge în altă localitate, la vreun eveniment cultural, literar sau social-politic… Și indiferent unde se află omul în ziua de naștere a marelui poet, indiferent ce funcție ocupă un cetățean sau altul – poate gândi pe o clipă: Eminescu să ne judece….și în clipa când îngânăm laitmotivul acesta cel puțin atunci poate că ne vom gândi la faptele noastre de zi cu zi… la promisiunile noastre, la destinul pe care dorim să-l avem noi, destinul de care să se bucure copiii noștri sau destinul pe care vrem s-l oferim unei întregi națiuni… dacă avem această împuternicire…
Eminescu să ne judece… și încerc să iert politicienilor noștri multe, multe din fapte lor… în speranța că vor lua în mâini cel puțin o carte pe care o vor citi foarte atent… Și posibil se vor molipsi de darul cititului, și vor citi și alte cărți… și ne vom trezi, noi, cetățenii R.Moldova, descoperind în primăvară că avem o clasă politică cum marele Eminescu presupunea că se poate întâmpla să existe… Și de ce nu pe melagurile noastre? După datele statistice exportul s-a dublat în anul trecut… De ce nu am fi țara căre are posibilități să exporte și politicieni… un politician pentru conducerea Consiliului Europei, alt politiciant pentru conducerea Fondului Monitar Internațional… și ne pomenim cu alt nivel de trai în țară…
Eminescu să ne judece… răsună în aceste zile în întreg spațiu românesc, și nu numai… ci și pe alte meridiane unde opera lui Eminescu a ajuns demult…
Eminescu să ne judece… șoptim noi, poeții, oamenii de cultură în speranța că R.Moldova are resursele umane și potențialul pentru a avea un președinte care-l citește pe Eminescu, dar și miniștri, parlamentari și alți demnitari care uneori mai citesc ceva din Eminescu…

Rentru Vocea Basarabiei
14.01.2012,
15.01.2012

Mai întâi a fost cuvântul… Oamenii de bunăcredință cunosc acest lucru și țin cont ce fel de cuvinte răspândesc zilnic. Din acest motiv, oamenii de cuvânt, dacă și-au dat cuvântul – pot și să se jertfescă chiar, să ajungă până la sacrificiu – dar își vor îndeplini cuvântul dat. Cu toate că am avut un accident în toamna trecută – am desfășurat acest mare eveniment de la Palatul Național care s-a numit Balul Micului Prinț, deorece la sute de copii dădusem cuvântul că vom desfășura această minunată lecție deschisă: ”EU AM DREPTUL”… Am fost mirată de câți părinți, prin vocea copiilor dânșilor, au dorit să vorbească despre drepturile omului… A fost prima lecție de felul acesta, cred eu, chiar în toată Europa…

Dar uite că ne este dat să trăim și să vedem un altfel de comportament, un alt fel de cetățeni… Și nu vorbim acum de niște bețivi, drogați, escroci… Nu e vorba de persoane din lumea criminală… Ci, constatăm, cu mare uimire și durere în suflet, că e vorba de unele persoane publice… Da… se plodesc, mai ales în ultimul timp, un fel de cetățeni, un fel de persoane publice care aruncă cuvintele de jur împrejur și se pare că seara nu mai țin minte ce au zis dimineața, iară dimineața nu-și amintesc ce au vorbit aseară. Spre marele lor regret, lumea ține minte fiecare cuvânt al lor, din simplu motiv că vrea să-i ia în serios. Pentru că sunt persoane care s-au aburcat sus de tot, la putere, cu ajutorul nostru, al alegătorilor. Iară alegătorul moldovean (indiferent că e român, gagauz, rus etc.) – se dovedește a fi un alegător cu mare suflet. De zic aceasta? Afirm că alegătorul moldovean are suflet, din motivul: ca nimeni altul a îndurat 20 de ani foame, întuneric, frig… și, văzând că veneau la putere nomenclaturiștii, din vechiul sistem, îi lăsau să vină… și cum veneau, așa și îi plecau, uneori chiar blestemați… pentru toate faptele lor…

Dar uite, că să i se scuipe alegătorului în suflet atât de obraznic precum procedează unii politicieni azi, și nu o ingură dată, ci aprope că zi de zi, pe parcursul ultimilor doi ani… – alegătorul moldovean încă nu a mai văzut. Prin imtermediul unor spectacole politice de prost gust și a unui circ foarte intens mediatizat, aceste persoane publice au bruscat alegătorul, uneori zicându-i foarte obraznic: NOI FACEM CE DORIM, PENTRU CĂ VOI, MULȚIMEA, NU PRICEPEȚI CE FACEM NOI, BĂIEȚII ISTEȚI… Posibil că sunt isteți, dar uite că deștepți, după cum am crezut noi, alegătorii, în acel an 2009, nu prea ne-au dovedit că sunt.

Și dacă alegătorul moldovean a fost ținut în întuneric, frig și foame de cei care azi se împing în prim plan deja prin propriile odrasle, dacă îndura și îndură chiar și genocidul despre care, cred eu, e timpul să se vorbească – și cu toate acestea, alegătorii au rămas a fi cu suflet, pentru că au avut un vis, un ideal, o mare dragoste de neam și patrimoniul ei cultural, – apoi azi, după ce a fost distrus acest patrimoniu, cînd se închid școlile, dragii mei politicieni, nu fiți atât de obraznici și încrezători că veți fi iarăși aleși. Da, poporul a fost ținut în frig, foame, întuneric – dar nu a fost încă îndobitocit. Lucru pe care, mi se pare, că unele persoane publice încercă să-l producă cu foarte mare aroganță și obrăznicie chiar… Eu personal, nu mi-am închipuit vreodată că (dacă esti un om, bineînțeles, și ești treaz, nemaivorbind, dacă ești persoană publică importantă) cum, la una dintre cele mai sfinte sărbători precum este Limba noastră cea română, să te arăți la toate posturile TV în chiloți uzi și lipiți de corp… Cum să-i numești pe partenerii tăi, care te-au făcut cel care ești azi, cu fel de fel de cuvinte, și să nu conștientizezi că, dacă le zici cum ți se par, iară tu stai la o gămadă cu ei – ești și tu la fel. Cum, tu, executivul, să zici că președintele parlamentului e nimeni, un simplu deputat, pe care tu, anume TU, cu literă mare, îl dai fară când dorești… Chiar să nu cunoști, din funcția pe care o ocupi, că într-o republică parlamentară președintele parlamentului este primul om în stat? Dacă primul om din vârful piramidei puterii e nimeni – înseamnă că toată piramida nu reprezintă nimic pentru noi, alegătorii…

Iată, din păcate, dispoziția, cu care noi, alegătorii, întâmpinăm și petrecem sărbătorile de iarnă, cele pe stil nou și cele pe stil vechi, cu gândul, că la finele lor vor avea loc alegeri prezidențiale… Pe cine, credeți, că îl veți alege, domnilor? Pe un prieten a celei mai puternice structuri oligarhice, ieșită sau, mai bine zis, scoasă recent pe orbita politichiei basarabene, și numită pompos ”grupul lui Dodon”? Să nu țineți minte voi, mari patrioți, că ani la rând ministerul de finanțe, ministerul economiei și întreg guvernul a fost pe mâinile celor două persoane, și toate sumele fabuloase care veneau din occident și din alte părți doar ei, doi, știu unde au fost depozitate. Acum, acest grup oligarhic, poate cel mai bogat din țară, îmbogățit pe chinul poporului plecat în robie, aceste două persoane să țină în suspans toți alegătorii țării și să dicteze întregii clase politice tot ce le dorește sufletul lor, roșu, sau, cine știe, poate că stăpânul lor, cel care, deținând documentația guvernului, posibil a descoperit careva din fraudele lor…și îi are acum la caremul lui…

Ce să zic, în loc să fie trași la răspundere, acest grup este dat drept ”salvatorul națiunii”… Domnilor, nu ne impuneți să strănutăm pe cinstea și onoarea de politician. Acest grup poate fi salvatorul celui care-i venerează, numai nu salvatorul națiunii. Decât să dați mica biruință din 2009, susținută de alegători și în 2010, pe mâna acestui grup oligarhic, anunțați mai bine alegeri anticipate și descoperiți marea noastră dragoste față de voi și față de ”salvatorii națiunii”. Dacă nu vă este frică – faceți acest lucru. Noi nu vrem să fim ”salvați” de acest grup oligarhic, numit grupul Dodon.

5.01.2012,
6.01.2012

Ce am văzut și ce am descoperit
în zilele în care s-a desfășurat
Salonul Internațional de Carte, ediția a XX,
în cadrul salonului chiar -
mă face și acum să surâd foarte plăcut
și caut ziua când să fac un material mai amplu…
Trei bărbați
m-au uimit atât de mult
prin comportamentul lor,
până la imboldul ce-ți aduce inspirația
și te face să scrii…

Demult nu mă mai supără nimic,
nu mă las cotropită de careva stresssssss…
de invidiat – nu am invidiat pe nimeni niciodată,
am iubit frumos
și am muncit cu ardoare…
și Dumnezeu m-a înzestrat cu har…
și m-a ajutat
Să fac din viața mea o sărbătoare…
Chiar dacă micul meu discurs
nu a încăput în niciuna dintre emisiunile
despre Marea Adunare Națională
de la 27 august 1991 -
eu sunt mândră că am fost pe linia întâi
a luptei pentru renașterea națională și democrație,
pentru independență și…
continui să promovez drepturile omului și statul de drept…
După ce m-am văzut cum arătam acum 20 de ani
pe scena Marii Adunări Naționale
(emisiunea de marți seara, 23 august 2011),
după ce am vorbit 30 de minute la Radio Moldova Muzical,
apoi la Vocea Basarabiei…
azi am fost cea mai bucuroasă…
M-a trezit fiul dis-de-dimineață
bucuros că pe tricolor
(unul dintre primele)
chiar în centru
era semnătura R.Verejanu..
Fiul comentează:
Se vede că ai fost curajoasă,
ai semnat printre primele persoane,
dacă semnai la urmă
erai pe undeva pe la o marginea tricolorului…
Și fiul își amintește cum i-am procurat
un tricolor foarte mic,
unul dintre primele,
confecționate de mână…
tricolar pe care l-am păstrat sus,
la vederea tuturor,
în micul sediu al OMCT
până ex-ministrul culturii
ne-a luat odăița de la parter și i-a dăruito soției sale
pentru un termen de 4o de ani…
La trecerea în alt birou
tricolorul s-a pierdut…
Știm că plăcea multora…

Să citești neapărat Timpul, Unimedia, să privești Publica, Jurnal TV,

Marea Adunare Națională la Moldova 1, PRO TV etc.etc.etc.,

să intri cel puțin pe un minut pe facebook,

să te mai gândești că ai de întreținut monopoliștii,

și vezi cum se cedează la un simplu gest al unui demnitar de la Comrat,

să ghicești de unde va începe istoria nouă,

vă vezi că un animal, fie el și calul cuiva, este mai drag decât un întreg popor,

să vezi cum generația perioadei de tranziție este pompată cu alcool și narcotici,

cum fetele venite de la țară, la studii, sunt prinse în ghearele traficanților de carne vie,

… să vezi cum e să alplici la o funcție de funcționar public la un minister,

să faci poate că și mâncare, și să mai vezi ce face cititorul tău de la țară,

și să mai scrii cărți de poeme și chiar romane…

Cum doamne să le dovedești….

purtând pe umeri mizeria în care ne sustrag politicienii zi de zi…

Nu aș dori ca și lângă aceste locuri sfinte să se comercializeze totul.
Să mai păstrăm ceva sfânt.
Lăsați aici să răsune poezia.

Cei din Memoria mea

Sub protecţia timpului dus
Te-am urât, şi te-am sedus…
Te-am văzut om mare, mare…
Dar mic pentru-mbrăţilare,
Te-am facut parlamentar -
Cu bani grei în buzunar,
Şi ministru te-am dorit –
Numai să nu-mi fii iubit,
Te-am visat şi domnitor -
Numai ca să-mi fie dor
Şi să nu pot să te am
Nici prieten, nici duşman:
Ci o simplă amintire
Ce m-a dus în nemurire…

Noi, liderii Societăţii Civile, nu dispunem de timp,
mai ales în luna mai -
noi muncim pentru comunitate, pentru societate…

La tata, însă, mă gândesc ades…
Întors din marele război
(ziua victoriei urmează îndată după Sf.Gheorghe),
tatăl meu, Gheorghe,
a iubit-o mult pe mama mea, Ana,
şi au decis să mai aducă pe lume
şi după război câţiva copii…
Aşa m-am născut eu,
o blondă, foarte harnică,
care aveam să devin poetul Renata Verejanu,
alături de fraţii şi surorile mele -
foarte frumoşi toţi, şi înalţi…
doar că mai smoliţi…
şi nu puteai să zici că sunt fraţii sau surorile mele…

Stau şi mă gândesc,
dacă tatăl meu, Gheorghe, nu se întorcea din război,
cum era Uniunea Scriitorilor
fără poeta care spune lucrurilor pe nume
şi care are o poezie atât de metaforică şi filosofică?…
cum era poezia română fără volumele din antologia
Ofrandă omeniei?… care a inspirat nu puţini confraţi de condei?…
cum era Moldova fără poeta de pe linia întâi a renaşterii naţionale,
cum era fără Cenaclul “Grai Matern” care a făcut mai mulţi deputaţi…
Cum era democraţia fără reţeaua de ONG-uri create
de fiica lui Gheorghe şi a Anei? ONG-uri cunoscute în toată Europa…

Dar tata a ştiut să se întoarcă viu
pentru că trebuia să trăiască
şi să sărbătorească cu mama
Nunta de aur…

Stau şi mă uit la mormintele părinţilor mei,
două morminte simple,
cu câte o cruce modestă,
peste care clopotele bisericii dăinuie adânc -
şi învăluie apoi cele şapte coline,
şi întreg satul Verejeni,
şi coboară către Nistru,
şi pleacă în lume…

Ştau şi-l privesc pe fiu,
(deţinător al Paşaportului de
Tânăr Ambasador al Culturii Păcii),
născut când bunelul deja plecase pe drumul de veci,
şi mă rog la Domnul,
şi sper mult să nu cunoască nici un război…

R.V.

2010 a fost un an electoral
sau a fost un an in care politicul a incercat
foarte iscusit
sa tampeasca acest popor talentat.
O analiza mai ampla va propune
Microfonul liber.
Urmariti-l.

Cor.Dnă Renata Verejanu am dori să aflăm dacă şi cu ce participaţi la Salonul Internaţional de Carte de la Chişinău?
R.V. Acum, la revenirea democraţiei în ţară, eu, care am fost marginalizată decenii, voi participa activ la desfăşurarea lucrărilor Salonului Internaţional de Carte, organizat de şi la Biblioteca Naţională. La ediţia a XIX-a a Salonului voi lansa cartea de poeme Virgula amendată, reţinută de cenzura regimului totalitar şi cartea de poeme noi Acest timp al iubirii. În calitatea mea de lider al Societăţii Civile pe parcursul anilor am oferit mai multe interviuri, şi iată că, o parte dintre ele le-am adunat în cartea «În lumea Renatei Verejanu», Interviuri (ed.OMCT, 2010). Deoarece această ediţie a Salonului este dedicată lui Eminescu, marele poet dar şi marele publicist, am îndemnat liderii mai tineri de la ONG-urile noastre, tineri care scriu, să participe şi ei la Salonul Internaţional de Carte.

Cor. Foarte frumos…
R.V. Astfel, Dan Verejanu, care promovează activitatea şi politicile Consiliului Europei în rândul semenilor săi, vine cu două cărţi : Buna ziua, Democraţie (în română şi engleză) şi Eu şi Consiliul Europei (ultima, un original eseu dedicat aniversării de 60 de ani ai Consiliului Europei).

Cor. Dnă Renata Verejanu, de ce este important ca un scriitor tânăr sau deja consacrat să participe la un salon Internaţional de Carte ?
R.V. Scriitorii, spre deosebire de actori, cântăreţi etc. îşi adună rodul muncii sale uneori pe parcursul unui an, altă dată chiar a mai multor ani – întro carte. Cum să faci ca despre această carte să se ştie, să ajungă la destinătar? Or, participarea editurilor şi a scriitorilor cu cărţile sale la Salonul Internaţional de Carte, unde vine publicul larg , este foarte benefică pentru omul de creaţie. Să ai întâlniri cu cititorii… acum, în perioada de criză, e o mare problmă. Salonul de Carte organizat de minunaţii colaboratori ai Bibliotecii Naţionale – este un eveniment, mai întâi de toate pentru, cartea autorilor autohtoni.

Cor. Ştiu că ai participat şi la alte saloane şi târguri intenaţionale de carte din alte ţări.Prin ce se deosebeşte Salonul Internaţional de Carte de la Biblioteca Naţională din Moldova ?
R.V. Salonul Internaţional de Carte organizat de marii îndrăgostiţi de literatură de la Biblioteca Naţională a Moldovei, în frunte cu scriitorul Alexe Rău, este foarte bine orientat în timp: se deschide la sărbătoarea Limba Noastră ce Română, la care participă oaspeţi din diferite ţări, se desfăşoară în primele zile a noului an de studii când revin în capitală elevii de la sute de şcoli şi tineretul studios de la universităţi… Rămâne doar să se conlucreze cu aceste instituţii de învăţământ, şi profesorii să fie mai cooperanţi, pentru ca informaţia să ajungă la cititorii de toate vârstele. Anume la Salonul Internaţional de Carte tineretul studios are posibilitatea să descopere ediţiile proaspăt apărute, să afle noi nume, să participe activ la lansările de carte foarte abundente în cadrul Salonului… Prin aceste evenimente literar-culturale se fac vizibile noile edituri. Cititorii chişinăuneni, şi nu doar, au o ocazie unică să intre în posesia unei cărţi de valoare, să se întâlnească cu mai mulţi poeţi îndrăgiţi, să obţină un autograf de la autorul cărţii… Salonul Internaţional de Carte din capitala moldavă are în sine din culoarea firavă a procesului de democratizare a ţării, graţie faptului că anume scriitorii au stat la temelia renaşterii spirituale, renaşterii naţionale.

Cor. Care ar fi o idee spre a oferi Salonului Internaţional de Carte de la Biblioteca Naţională un prestigiu şi mai mare ?
R.V. Ar fi o reuşită a Salonului gestul Ministerului Culturii (poate se implică şi Ministerul Educaţiei, Ministerul Tineretului, Ministerul Muncii şi Familiei, de ce nu ?!) care, la finele evenimentului, ar achiziţiona o parte de cărţi a autorilor autohtoni care, din păcate, lipsesc cu desăvârşire atât în bibliotecile publice, cât şi în bibliotecile din instituţiile de învăţământ. Or, mă întreb, ce profesor de limbă şi literatură română pregăteşte un liceu din ţară, un colegiu sau o facultate, neavând în bibliotecile proprii cărţile scriitorilor contemporani…

Cor. Vă mulţumesc şi Vă doresc succese la lansarea pe care o aveţi în ziua de 1 septembrie.
R.V. Şi eu doresc succese tuturor participanţilor la Salonul Internaţional de Carte, ediţia a XIX, dedicată marelui Eminescu.
A consemnat Alecu Vlad,
Reporter AMP-Internaţional

Printre cele 6 carti noi,
lansate de poeta si publicista Renata Verejanu
la Salonul International de Carte,
a fost lansata si cartea
“In lumea Renatei Verejanu”, Interviuri, ed.OMCT, 2010.
Posibil ca acest inperviu e inceputul unei noi carti.