Poezia învinge politica

Poveste

O, nemurire de morminte unde loc eu n-am avut –

Faţa nopţii mă ascunde sub obrazul ei tăcut.

Trec bărbaţi nespus de tineri,

cum trec veacuri date-n spic:

îmi îndrept spinarea-n timpul către care mă ridic.

Submarin de-i demnitatea, o aştept la mal de ani:

Se va răspândi în lume, izbăvindu-ne de duşmani.

Ruşinându-se de valuri, se izbeşte largu-n mine:

Simt Atlanticul cum stoarce din statura mea ruine.

Zâmbet-mândru se avântă şi se smulge din adânc:

Stă mulţimea între zile pân-ce soarta îmi mănânc.

Până ce ajung la omul despre care trece-o veste

Că mi-i sprijin, că mi-i cântec…

dar îmi e

numai poveste…

1982

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s