La 22 octombrie 2012, mi-am sărbătorit ziua de naştere foarte original… prin muncă ştiinţifică…
Conferinţa ştiinţifică desfăşurată la Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
a devenit un eveniment ştiinţific şi cultural despre care se vorbeşte foarte frumos…
Evenimentul a provocat unii colegi de breaslă să se adreseze la Institul de Filologie al AŞM
să le organizeze şi lor Conferinţe ştiinţifice cu lansare de carte…
Poetul vorbește despre premiile și onorurile aduse de unele guvernări celor care bat cu pumnul în frunte sau cu piciorul în minge:
burse de zeci de mii, premii de sute de mii, apartamente chiar…
Pe când pentru cei care constituie adevăratul patrimoniu al țării – ce?
Să le fie frică la guvernanți de scriitori
și acesta să fie motivul unui astfel de comportament?…
Vom trăi și vom vedea…
La ziua de naştere a unui coleg am venit cu dispoziţie bună, dar şi cu aparatul digital. La ora 16 au venit majoritatea invitaţilor cu flori şi cadouri: unii le-au procurat pe banii proprii, alţii din contul instituţiei unde activează. Unii se grabeau, şi cum a apărut omagiatul, i-au strans mâna, i-au dat florile şi au plecat. Alţii ţineau cu tot dinadinsul să se facă vizibili.
Eu, simţindu-mă ca acasă (şi am acest drept, deoarece am fost pe linia întâi în lupta pentru renaşterea spirituală şi democraţie) mă mai salutam cu cine nu ne-am văzut de un car de vreme, mai făcem nişte poze… Aşteptând un simplu mulţumesc, i-am zis unei persoane recent devenite deputat, să se deie mai aproape de persoana de alături (era o personalitate în domeniul muzicii) ca să le fac o poză. Persoana-deputat a zis ca e în delegaţie, şi s-a uitat de sus cine-i alături. Am văzut cât de mult s-a intimidat persoana din domeniul muzicii, şi m-am gândit: „Doamne, pe cine a ales lumea…”
M-am dus să-l felicit şi eu pe omagiar, şi am readus din memorie o clipă când l-am invitat pe dl primar-general Nicolae Costin să mergem le linia întâi a frontului de pe Nistru să ducem de sărbătorea Sf.Paşti câte ceva tinerilor care luptau fără şă ştie pentru ce şi pentru cine. În ziua plecării dl N.Costin mi-a spus că va merge cu noi şi vice-preşedintele parlamentului. Foarte bine. Eu am procurat 100 de sticluţe mici de koniac. Mi se oferise loc în prima maşină unde mai era un ofiţer de poliţie. Cînd ne apropiam de linia frontului comisarul capitalei, aflat şi el în maşina din urmă, îl întreba întruna prin raţie pe ofiţerul de lîngă mine „ce se mai aude?sunteţi încă vii?” Ofiţerul se bâlbîia, şi am luat eu raţia şi le-am zis: „Domnule comisar, domnulor bărbaţi, m-aţi aşezat în prima maşină, în caz de dăm de vre-o mină, eu, o femeie, să vă salvez viaţa…” Îar omagiarului i-am zis:”Atunci eu v-am salvat vieţile… Acuma, Dumeata, în calitate de deputat, să văd cum ne vei salva…” Ne-am pupat, şi i-am oferit diploma de Ambasador al Culturii Păcii…
Asta sunt eu, femeia şi omul, cea care nu mă las intimidată de oricine şi orice.
Proiectul "Alternativa Societăţii" (PAS) - proiect editorial şi mass-media lansat în 2005 