9 mai – Ziua Europei sau Ziua Victoriei

Moldovenii,
cei care sărbătoresc Crăciunul
pe stil nou şi pe stil vechi,
petrec revelionul pe stil nou şi pe stil vechi,
sărbătoresc la 9 mai
şi Ziua Victoriei,
şi Ziua Europei…

Noi, liderii Societăţii Civile, nu dispunem de timp,
mai ales în luna mai –
noi muncim pentru comunitate, pentru societate…

La tata, însă, mă gândesc ades…
Întors din marele război
(ziua victoriei urmează îndată după Sf.Gheorghe),
tatăl meu, Gheorghe,
a iubit-o mult pe mama mea, Ana,
şi au decis să mai aducă pe lume
şi după război câţiva copii…
Aşa m-am născut eu,
o blondă, foarte harnică,
care aveam să devin poetul Renata Verejanu,
alături de fraţii şi surorile mele –
foarte frumoşi toţi, şi înalţi…
doar că mai smoliţi…
şi nu puteai să zici că sunt fraţii sau surorile mele…

Stau şi mă gândesc,
dacă tatăl meu, Gheorghe, nu se întorcea din război,
cum era Uniunea Scriitorilor
fără poeta care spune lucrurilor pe nume
şi care are o poezie atât de metaforică şi filosofică?…
cum era poezia română fără volumele din antologia
Ofrandă omeniei?… care a inspirat nu puţini confraţi de condei?…
cum era Moldova fără poeta de pe linia întâi a renaşterii naţionale,
cum era fără Cenaclul „Grai Matern” care a făcut mai mulţi deputaţi…
Cum era democraţia fără reţeaua de ONG-uri create
de fiica lui Gheorghe şi a Anei? ONG-uri cunoscute în toată Europa…

Dar tata a ştiut să se întoarcă viu
pentru că trebuia să trăiască
şi să sărbătorească cu mama
Nunta de aur…

Stau şi mă uit la mormintele părinţilor mei,
două morminte simple,
cu câte o cruce modestă,
peste care clopotele bisericii dăinuie adânc –
şi învăluie apoi cele şapte coline,
şi întreg satul Verejeni,
şi coboară către Nistru,
şi pleacă în lume…

Ştau şi-l privesc pe fiu,
(deţinător al Paşaportului de
Tânăr Ambasador al Culturii Păcii),
născut când bunelul deja plecase pe drumul de veci,
şi mă rog la Domnul,
şi sper mult să nu cunoască nici un război…

R.V.